Semnele zodiacale şi sărurile minerale – partea a doua

7. Balanţă

Sare biochimică – fosfat de sodiu

Fosfatul de sodiu are rolul de a menţine echilibrul acido-bazic în organism. Adesea, fosfatul de sodiu este indicat a se administra înaintea altor săruri, pentru că în toate bolile există o perturbare a balanţei acido-bazice (această sare biochimică interacţionează cu diverşi acizi, cum ar fi acidul lactic, acidul uric etc., rezultând apoi produşi inofensivi pentru organism). Lipsa echilibrului acestei sări tisulare în sucul gastric duce la întârzierea digestiei şi, implicit, la perturbarea funcţionării întregului tub digestiv. Prin urmare, deficitul acestei sări în organism poate genera ulcer gastric (în condiţiile în care fosfatul de sodiu reduce aciditatea gastrică, iar excesul de acid este o cauză importantă a acestei boli), stări dispeptice, disfuncţii biliare (ce produc şi senzaţia de gust amar aparent inexplicabil), diaree etc. Unul dintre simptomele ce indică lipsa acestei sări este prezenţa unui depozit galben pe limbă, iar picăturile de transpiraţie de pe piele au culoarea galbenă (de aspectul mierii de albine).

Surse naturale de fosfat de sodiu:

Necesarul de fosfat de sodiu se asigură consumând în mod regulat: fasole, cartofi, spanac, sfeclă, porumb, orez nedecorticat, alune, mere, căpşuni, stafide.



8. Scorpion

Sare biochimică – sulfat de calciu (numit şi Ghipsul Parisului)

Sulfatul de calciu este implicat în distrugerea globulelor roşii îmbătrânite, purificând astfel în mod constant sângele; acoperă mucoasele diferitelor organe şi le protejează de anumite fluide (de exemplu, mucoasa gastrică este protejată de acţiunea sucului gastric, ce are o aciditate semnificativă). Sarea respectivă este prezentă în ţesuturile conjunctive şi în piele, este un puternic purificator al sângelui, elimină reziduurile din organism, construieşte noi ţesuturi.

Sulfatul de calciu are un rol protectiv şi asupra membranei ovulelor şi spermatozoizilor (deficitul major sau absenţa acestei sări în organism produce sterilitate sau infertilitate, la ambele sexe).

Surse naturale de sulfat de calciu:

Această sare se găseşte în cantităţi semnificative în: conopidă, sparanghel, ridichi, prune, smochine.



9. Săgetător

Sare biochimică – dioxid de siliciu

Siliciul a fost numit lancea biochimiei deoarece este un adevărat chirurg al naturii, rol care se exercită din plin când există abcese, furuncule, carbunculi; când produşii reziduali (puroi, celule moarte etc.) nu pot fi eliminaţi prin canale sau orificii naturale, această sare participă la crearea unui nou orificiu în ţesuturile vecine, în zone de minimă rezistenţă (astfel apar fistulele). Dioxidul de siliciu fortifică nervii şi le menţine tonusul normal. Această sare este prezentă în ţesuturile conjuntive, oase, păr, nervi (conferă luciu părului şi unghiilor).

Surse naturale de dioxid de siliciu:

Această sare este conţinută în: smochine, prune, mere, căpşuni, cartofi, coaja fructelor şi legumelor, gălbenuş de ou crud.



10. Capricorn

Sare biochimică – fosfatul de calciu

Organismul uman necesită fosfat de calciu mai mult decât orice altă sare tisulară, datorită cantităţilor mari solicitate de sistemul osos. Această sare formează partea scheletică a fiecărei celule, având deci o importantă funcţie de structurare; intră în compoziţia fluidelor digestive (dacă lipseşte, alimentele nu pot fi practic digerate şi asimilate). Sarea este foarte necesară în timpul vieţii intrauterine, când se formează scheletul viitorului copil (dacă aportul de fosfat de calciu în perioada sarcinii este insuficient, organismul mamei este secătuit de rezervele de calciu).

Surse naturale de fosfat de calciu:

Această sare tisulară poate fi găsită în: varză, orez nedecorticat, alune, citrice (lămâi, portocale, mandarine), lapte şi brânză de vaci.



11. Vărsător

Sare biochimică – clorura de sodiu

Clorura de sodiu se găseşte în fiecare ţesut şi fluid al corpului. Reglează circulaţia fluidelor prin ţesuturi şi, în lipsa ei, celulele nu ar fi hrănite suficient şi nu ar putea absorbi elementele nutritive, deoarece fluidele nu ar putea circula în interiorul şi în afara lor. Această sare biochimică este necesară în toate cazurile de dezechilibrare a distribuţiei apei în organism, apărând fie deshidratarea, fie o umiditate excesivă. Lipsa clorurii de sodiu în organism poate cauza insomnie (ţesutul nervos are o cantitate prea mică de fluid şi creierul devine deshidratat). Excesul sării Vărsătorului atrage prea mult fluid în ţesuturi, generând o senzaţie de greutate, moleşeală, oboseală (persoana simte că se trezeşte mai obosită decât s-a culcat).

Surse naturale de clorură de sodiu:

Sursele naturale de clorură de sodiu sunt: spanac, ţelină, varză, salată verde, ridichi, porumb, alune, nuci, mere, pere, piersici, citrice (lămâi, portocale, mandarine).



12. Peşti

Sare biochimică – fosfatul de fier

Fierul prezintă o afinitate pentru oxigen, iar în organismul uman intră în constituţia hemoglobinei, care dă culoarea roşie a sângelui şi are rolul principal în transportarea oxigenului către ţesuturi (fierul are rol de transportator în tot organismul, iar cantitatea de oxigen pe care o putem absorbi din aer în corpul nostru depinde de întreaga cantitate de fier din corpul uman).

Fosfatul de fier este indicat în toate cazurile de inflamaţie sau congestie, răni şi hemoragii, dureri de cap, iritarea gâtului, lumbago, palpitaţii cardiace, tulburări emoţionale, răceli, frisoane şi, în special în cazurile de febră, reumatism, fracturi, leziuni, luxaţii, echimoze (vânătăi), anemii, depresie, melancolie.

Surse naturale de fosfat de fier:

Alimentele care conţin cantităţi suficiente de fosfat de fier sunt: fasolea uscată, caisele, piersicile, merele, strugurii, stafidele, citricele, gălbenuşul de ou crud.”



Extras din cartea Astromedicina – Cheile astrologice ale terapiei bolilor, de dr. Sorin Bratoveanu, în curs de apariţie la Editura Daksha.

Semnele zodiacale şi sărurile minerale – partea întâi

„În homeopatie şi medicina alternativă modernă sunt cunoscute douăsprezece săruri minerale (numite şi „săruri biochimice” sau „săruri tisulare”), care joacă un rol fundamental în funcţionarea organismului uman. Practic, toate mecanismele vieţii sunt coordonate, într-un fel sau altul, de aceste douăsprezece săruri.
Rolul esenţial al acestora a fost descoperit de către medicul german Wilhelm Heinrich Schuessler (1821 – 1898), originar din Oldenburg. În 1873, Schuessler a publicat, în nr. 12 al Jurnalului General al Homeopatiei, articolul „O terapie homeopatică prescurtată”, în care afirmă că anumite boli, ce păreau incurabile, puteau fi vindecate cu remedii ce aveau o „funcţie fiziologică”.
Metoda şi-a dovedit eficacitatea, în condiţiile în care peste 1000 de pacienţi au putut fi vindecaţi de difterie (boală foarte periculoasă, mai ales în secolul al 19-lea, în condiţiile inexistenţei antibioticelor şi vaccinurilor) prin folosirea terapiei minerale. Dr. Schuessler considera că „o fiinţă poate rămâne sănătoasă atât timp cât obţine necesarul său organic de minerale, în cantităţile şi proporţiile adecvate. (…) Cu ajutorul calciului, sodiului, potasiului, magneziului şi fierului, combinate cu acid sulfuric, acid fosforic şi clor, toate bolile care sunt vindecabile pot fi vindecate, prin această metodă.”
În secolul al 20-lea, cercetările lui W.H. Schuessler au fost continuate şi aprofundate de dr. I.E. Perry şi dr. G. Carrey. Aceşti savanţi au descoperit existenţa unei relaţii profunde între cele 12 săruri tisulare şi cele 12 semne ale zodiacului. Altfel spus, între necesarul de săruri minerale al organismului şi zodia care guvernează viaţa fiecărui om (semnul zodiacal nativ) există o corespondenţă precisă şi bine definită. Această concluzie uluitoare (legătura dintre sarea minerală necesară fiecărui om şi zodia sa nativă) a fost obţinută prin folosirea statisticii matematice, în prelucrarea datelor obţinute. Iată în continuare corespondenţele dintre cele 12 săruri biochimice (tisulare) şi cele 12 semne zodiacale:

1. Berbec

Sare biochimică – fosfatul de potasiu

Fosfatul de potasiu creează materia cenuşie a creierului, unindu-se cu albumina şi oxigenul. Fără fosfat de potasiu, chiar dacă sunt prezente celelalte săruri tisulare, creierul nu poate funcţiona deoarece nu există materia cenuşie (ceea ce explică acea recomandare din trecut, conform căreia copiii trebuie să consume alimente bogate în fosfor pentru a se dezvolta intelectual; or, fosforul e un component al oricărui fosfat). Fosfatul de potasiu este necesar în toate cazurile de boală, pe lângă celelalte săruri tisulare. Toate tulburările mentale, nervoase, de orice gen (depresii, insomnii, iritabilitate, instabilitate nervoasă, isterie, hipersensibilitate, migrene sau alte tipuri de dureri de cap) necesită, pentru a fi eliminate, prezenţa fosfatului de potasiu.

Surse naturale de fosfat de potasiu:
Această sare tisulară este conţinută în: salată verde, varză, conopidă, spanac, cartofi, castraveţi, ridichi, ceapă, măsline, mere.

2. Taur

Sare biochimică – sulfatul de sodiu

Funcţia principală a sulfatului de sodiu este de a elimina surplusul de apă din corp (atât din sânge, cât şi din spaţiul extravascular – lichide interstiţiale sau limfatice). Când vremea este umedă şi caldă, atmosfera devine supraîncărcată cu apă, care ajunge în sângele nostru prin intermediul plămânilor. De aceea, cu cât surplusul de apă ce trebuie eliminată este mai mare, cu atât e necesară o cantitate sporită de sulfat de sodiu.

Surse naturale de sulfat de sodiu:
Această sare tisulară poate fi găsită în: sfeclă, spanac, conopidă, ridichi, castraveţi, ceapă, dovleac.

3. Gemeni

Sare biochimică – clorura de potasiu

Clorura de potasiu este esenţială în formarea fibrinei. Fiecare ţesut şi organ al corpului, cu excepţia celui osos, conţine fibrină. Unii oameni scad în greutate, deşi se hrănesc suficient. Acest fapt se poate datora neasimilării nutrimentelor din alimente din cauza lipsei clorurii de potasiu, sare care permite includerea principiilor alimentare (proteine, lipide, glucide etc.) în fibrina necesară noilor ţesuturi. Dacă acest proces nu se realizează, principiile alimentare, care ar trebui să fie asimilate în corp, se elimină sub formă de mucus.

Surse naturale de clorură de potasiu:
Necesarul de clorură de potasiu se asigură consumând fasole verde, spanac, conopidă, morcov, ţelină, sparanghel, prune, caise, piersici, portocale.

4. Rac

Sare biochimică – fluorura de calciu

Fluorura de calciu este un constituent esenţial al smalţului dinţilor, al unghiilor, al cristalinului din globul ocular, al oaselor şi al fibrelor elastice din toate ţesuturile musculare. Când există un deficit al acestei sări tisulare, pielea se crapă, iar în unele zone ale corpului (la nivelul anusului, după urechi, în colţul gurii, între degetele de la mâini şi de la picioare) apar fisuri şi pielea se descuamează. Acest fenomen se datorează faptului că pielea se întăreşte, devine fragilă şi aspră.

Fluorura de calciu este o sare importantă pentru viitoarele mame, pentru că este necesar ca ţesuturile să fie elastice (mai ales cele din zona genitală), pentru a permite o naştere uşoară.

Surse naturale de fluorură de calciu:
Necesarul de fluorură de calciu poate fi asigurat din secară şi gălbenuş de ou crud.

5. Leu

Sare biochimică – fosfatul de magneziu

Fosfatul de magneziu acţionează asupra nervilor motori, fiind util împotriva durerii şi indicat în cazuri de crampe şi spasme musculare. Aşadar, fosfatul de magneziu este elementul esenţial pentru formarea structurii scheletului şi pentru funcţionarea nervilor motori. Această sare ajută la asimilarea calciului în organism, la menţinerea fluidităţii sângelui, activează enzimele digestive. Fosfatul de magneziu poate fi întâlnit în sânge, oase, dinţi, creier, măduva spinării. Are un rol deosebit în crearea unor fibre ce intră în componenţa muşchilor şi nervilor.

Surse naturale de fosfat de magneziu:

Alimentele care conţin cantităţi mari de fosfat de magneziu sunt: produsele din grâu şi secară, alunele, ţelina, sparanghelul, lămâile, merele, nucile, smochinele, piersicile, seminţele de floarea soarelui, gălbenuşul de ou crud.



6. Fecioară

Sare biochimică – sulfat de potasiu

Sulfatul de potasiu transportă oxigenul către celulele epiteliale ale pielii şi mucoaselor; ajută la formarea pielii şi membranelor, produce grăsimi (substanţe cu caracter adipos). În acest fel, pielea corpului este ventilată şi lubrefiată. Sulfatul de potasiu este prezent în cantităţi considerabile în păr şi în scalp (pielea capului). Lipsa acestei sări generează erupţii ale pielii (cu secreţii gălbui şi uleioase) sau o epidermă uscată, cu cruste, mătreaţă, căderea părului, inflamaţii gastroduodenale, bronşită, anemie şi herpes.

Surse naturale de sulfat de potasiu:
Necesarul de sulfat de potasiu se asigură prin consum suficient de: andive, alune, măsline negre, portocale, grâu, secară, ovăz germinat, brânză.”

– va urma –

Extras din cartea Astromedicina – Cheile astrologice ale terapiei bolilor, de dr. Sorin Bratoveanu, în curs de apariţie la Editura Daksha.

Alchimia şi Elixirul Solar

Visul tuturor alchimiştilor, de la cei antici până la cei moderni, a fost găsirea „Pietrei filosofale” sau măcar a „Elixirului tinereţii”, despre care se presupune că produc extraordinare transformări fizice şi spirituale, prin intermediul fenomenului de transmutaţie.
Archibald Cockren, care a murit la câţiva ani după terminarea celui de-Al Doilea Război Mondial, a fost unul dintre cei mai remarcabili alchimişti ai secolului trecut, studiind vreme îndelungată misteriosul fenomen al transmutaţiei, mai exact transformarea plumbului şi a oricărui alt metal în aur şi argint. Cockren a trăit la Londra şi a practicat cu convingere o medicină alternativă, bazată tocmai pe remedii alchimice, cum ar fi „aurul în suspensie”, care poate fi băut.
Elixirurile alchimice veritabile sunt energizante colosale pentru structura fizică şi subtilă a omului.
Poetul C.R. Cammell, care a fost cunoscut la vremea lui mai ales pentru interesul faţă de domeniile oculte şi misterioase, povesteşte că a experimentat cel puţin unul dintre remediile alchimice preparate de Cockren – lichid care mirosea a flori şi avea un gust dulce, dar care purta numele de „Elixir de aur”. Picurat în vin, remediul se pare că avea proprietatea de a îmbunătăţi performanţele fizice şi mentale. După ce a luat o singură doză, Cammell a mărturisit că avea nevoie de mai puţină mâncare, dormea doar câteva ore pe noapte, dar se simţea „înviorat şi plin de sănătate”.
Metodele detaliate folosite de alchimiştii din toate timpurile pentru a obţine elixiruri pe bază de substanţe vegetale sau minerale sunt, în general, prea complicate şi costisitoare, ceea ce le face inaccesibile amatorului neexperimentat. Iată însă în continuare o reţetă simplă şi ieftină a unui elixir care, conform teoriei alchimice, este saturat cu energiile vitale solare, dinamice. În astrologie, acest tip de energii sunt asociate cu Soarele.

Reţeta elixirului
- 25 g boabe de cafea, de preferat neprăjite;
- 25 g seminţe decojite de floarea soarelui, la fel neprăjite;
- un mănunchi de frunze proaspete de viţă-de-vie;
- ½ l alcool (vin roşu natural).

În orice zi cuprinsă între 22 martie şi 22 iunie, puneţi toate ingredientele într-un borcan transparent de sticlă. Legaţi strâns borcanul la gură şi puneţi-l într-un loc cât mai însorit. Lăsaţi-l în acest loc până pe data de 22 iulie. Aceste date sunt valabile dacă vă aflaţi în emisfera nordică. În schimb, dacă locuiţi în emisfera sudică, veţi începe prepararea Elixirului exact cu şase luni mai târziu.
Pe data de 22 iulie, deschideţi borcanul şi strecuraţi lichidul, pe care îl veţi păstra cu grijă, căci îl veţi folosi în continuare. Resturile solide le puneţi pe foc într-o tigaie veche. Ardeţi resturile până rămâne un fel de cenuşă. Va ieşi mult fum şi un miros puternic de ars, de aceea procedeul trebuie realizat în aer liber. Măcinaţi cât mai fin posibil cenuşa rezultată, apoi dizolvaţi-o în lichidul pe care l-aţi păstrat. Amestecaţi bine, apoi expuneţi din nou la soare timp de şase zile, după care strecuraţi bine. Lichidul care rezultă este chiar Elixirul Solar.
Dacă instrucţiunile au fost urmate întocmai, va rezulta un lichid limpede, parfumat, care se pare că nu acţionează doar la nivel fizic, ci are chiar proprietăţi mistice.
Ingredientele din care se prepară Elixirul Solar par a fi dintre cele mai comune dar, conform teoriei alchimice, ele au toate o caracteristică subtilă comună care le face să fie de aceeaşi natură cu aurul şi, lucru surprinzător, cu soarele şi energiile sale.
Toate substanţele din reţeta Elixirului Solar aparţin aceleiaşi categorii, dacă ne referim la impregnarea lor cu energii solare. Aceste calităţi sunt amplificate prin modul de preparare a băuturii, care cere expunerea amestecului la soare şi arderea componentelor solide în foc. În tradiţia iniţiatică, focul fizic reprezintă materializarea „focului primordial”, care are aceeaşi natură cu arderile din interiorul Soarelui. Deşi la final cenuşa trebuie înlăturată prin filtrarea amestecului, elixirul rămâne îmbogăţit cu energia rezultată după arderea în foc şi expunerea la soare.
Calităţile dinamizante şi solarizante ale elixirului nu pot fi detectate şi măsurate cu mijloacele tehnice pe care le avem acum la îndemână. Este suficient să turnaţi câteva picături din acest elixir miraculos într-o substanţă de bază, neutră, şi să-l beţi. Efectele nu vor întârzia să apară: dinamism psihic şi forţă în acţiune, calităţi ce provin de la energia specific solară. Numai cei care experimentează pe propria piele acest remediu pot spune cât adevăr conţin aceste afirmaţii. Datele statistice arată că numărul celor care au încercat şi au confirmat valoarea sa este destul de mare.
Pentru mai multe detalii despre acest subiect, dar şi pentru multe alte informaţii surprinzătoare din diverse domenii ale paranormalului, citiţi cartea Mistere şi fenomene stranii, de Dennis Ray, publicată la Editura Daksha.

Proiectul MKUltra

Definiția cuvântului „cult” în Dicționarul Concis Oxford este: „Sistem de venerație religioasă exprimată prin ceremonii; devoțiune sau omagiu adus unei persoane sau unui lucru.” Deci, conform acestei definiţii, toate religiile sunt culte, la fel și sistemul bancar și financiar, unde oamenii sunt devotați și aduc omagii unui „lucru”: banul. La fel poţi spune, de exemplu, despre întreaga Mare Britanie că este un cult, sau cel puțin cei care sunt devotați și aduc omagii monarhiei. Sub aceste criterii, aproape orice devine cult. Dar cei care manipulează această lume nu vor ca noi să credem asta. Ei au folosit o serie de evenimente pentru a reduce înțelesul cuvântului cult la „nebuni” religioși periculoși, spălați pe creier și programați să venereze un Mesia. Planul lor este de a ne umple mintea cu atât de multe mesaje de acest gen, încât, atunci când avem de-a face cu orice este etichetat drept cult, să izbucnim imediat şi să cerem „să se facă ceva împotriva acestor nebuni periculoși”.

Exisă trei metode de manipulare a unor evenimente pentru a fi utile unui plan. În acest caz, poți înființa chiar tu „cultul” și să controlezi totul de la început; poți infiltra un grup sau o comunitate cu ajutorul unor agenți instigatori ale căror acțiuni îi vor discredita pe membrii inocenți, sau poți pur și simplu să dai vina pe un grup de oameni sau pe o sectă pentru ceva ce nu au făcut. Orice cale ai alege, rezultatul este asemănător – cuvântul „cult” devine şi mai devalorificat în conștiința colectivă.

Două din evenimentele ce s-au „bucurat” de un enorm succes în otrăvirea cuvântului „cult” în mintea publicului, au fost Masacrul de la Jonestown, din 1978, și cel de la Waco, din 1993. Tabăra Jonestown din Guyana a fost sediul sectei People’s Temple (Templul oamenilor), controlat de către figura „mesianică” a lui Jim Jones. Membrii acestei secte, marea majoritate de culoare, l-au urmat pe Jones în Guyana de la sediul lor original din California, pe atunci aflată sub guvernarea lui Reagan. Un număr de aproximativ 900 de oameni au murit la Jonestown, pe 18 noiembrie 1978, în ceea ce a fost spus a fi „o sinucidere în masă” prin otrăvire cu cianură și împuşcare. La Waco, în Texas, 15 ani mai târziu, ne-a fost cerut să credem aceeași versiune oficială a unei „sinucideri în masă” realizată de secta Branch Davidian, condusă de figura „mesianică” a lui David Koresh. Cine beneficiază de acceptarea acestor versiuni oficiale? Cei care vor ca semnificația cuvântului „cult” să fie cea de „nebuni periculoși”. Intrigant este faptul că putem face o serie de conexiuni cu agențiile de informații.

Sunt multe lucruri ce leagă CIA de masacrul de la Jonestown. Se cunoaște, printre altele, implicarea lui Richard Dwyer, șeful ambasadei SUA din Guyana și șeful local al CIA. Pe o casetă înregistrată la Jonestown, la momentul începerii ostilităților, se poate auzi vocea lui Jim Jones strigând: „Scoateți-l pe Dwyer de aici!” Dwyer a recunoscut că a deposedat morții de portofele și de acte de identitate la ordinele lui Zbigniew Brzezinski, un fondator al Comisiei Trilaterale și Consilier al Securității Naționale în administrația lui Carter, la acea vreme. Membrii sectei People’s Temple erau susținători activi ai președintelui din Guyana, Forbes Burnham, care a recunoscut legăturile ce le avea cu CIA. Când Jim Jones a plecat în Brazilia în 1961 „pentru administrarea oprimaților”, transportul și mâncarea i-au fost plătite de ambasada SUA, spunând localnicilor că lucrează pentru serviciile secrete ale Marinei. El a fost însoțit de vechiul său prieten Dan Mitrione, care a lucrat pentru CIA la instruirea forțelor polițienești ale Lumii a Treia cu privire la tehnici de interogare și tortură. Există multe legături între Jones, Jonestown și serviciile secrete.

Există, de asemenea, dovezi care arată că Jonestown a fost și un experiment de control al minții, parte a proiectului MKUltra. Acolo au fost găsite mari cantități de medicamente pentru boli psihiatrice, destule pentru a droga 200.000 de oameni pe an, și se știe că membrii purtau etichete de identificare asemănătoare cu cele date pacienților în spitale. De asemenea, complexul Jonestown includea un spital dotat și sofisticat, în timp ce condițiile din restul taberei erau precare. Mixtura de negri, femei și foști deținuți se potrivește cu victimele alese de obicei pentru proiectul MKUltra. Când au ajuns în Guyana, negrii au fost legați și li s-a pus căluș în gură, fiind mai apoi trimiși să lucreze 18 ore pe zi în cadrul taberei. Legăturile dintre Jonestown, MKUltra și ideologia nazistă sunt explorate de Michael Meiers în cartea Was Jonestown A CIA Medical Experiment? A Review Of The Evidence. El spune că Jonestown a fost ultimul experiment în teren al MKULtra și că Jim Jones era un bun al CIA de mult timp, sprijinit în secret de administrația din California a lui Ronald Reagan în perioada de dinainte ca operațiunea să se fi mutat în Guyana. Meiers susţine că povestea controlului minții poate fi urmărită înapoi în timp cel puțin până în 1965, când Jones și People’s Temple s-au mutat pentru prima dată în Ukiah, California.

Concluziile și explicațiile oficiale date ca urmare a masacrului abundă în minciuni și contradicții. Numărul de oameni care locuiau în Jonestown era estimat la 1100. Această informaţie se baza pe numărarea pașapoartelor. Însă, după tragedie, numărul morților a fost estimat la 400, iar mai apoi la 913. „Lipseau” cel puțin 200. Acest lucru este important deoarece garda de elită a lui Jim Jones număra 120 până la 200 de persoane. În vreme ce membrii sectei erau în mare parte negri, membrii gărzii erau aproape toți albi. Gardă de elită sau gardă CIA? În ciuda cifrei oficiale de 900 de morți, doar 400 au fost găsiți, existând numeroase speculații cu privire la ceea ce s-a petrecut cu restul de 500. Conform mărturiei comandantului militar ce investiga Jonestown, acestuia i-a fost spus de către oficialul guvernamental SUA, Robert Pastor, să nu mai identifice cadavrele. Pastor era ajutorul principal al lui Zbigniew Brzezinski. Cu siguranță identificarea cadavrelor era necesară pentru elucidarea evenimentelor! În zilele ulterioare acestui ordin, cele 500 de cadavre lipsă au fost găsite în mod miraculos. Oare unde se ascundeau? Conform surselor oficiale, au fost găsite sub ceilalți 400! Dacă vă uitaţi la fotografiile cu primele 400 de cadavre găsite, vă veţi da uşor seama că nu există nicio posibilitate ca acestea să fi acoperit celelalte 500. Dar totuși această versiune oficială este menţinută și în prezent.

Trupul carbonizat ce se presupune a fi fost al lui Jim Jones nu a fost niciodată identificat așa cum trebuie. El a scăpat cu siguranță împreună cu cei 200 de membrii ai gărzii sale. Mulți dintre urmașii lui Jones au fost angajați de Departamentul de Binefacere al orașului și au folosit acest privilegiu pentru a-i racola în cadrul sectei pe cei săraci și pe cei fără locuinţă.

Jonestown, masacrul și repercusiunile sale au servit de minune manipulatorilor. Ce s-a întâmplat acolo a fost o fațadă pentru antrenarea mercenarilor pentru activitățile secrete CIA din Angola, a oferit proiectului MKUltra informații neprețuite cu privire la controlul minții și a otrăvit cuvântul „cult” în mintea publicului.

Mai multe informaţii despre acest subiect veţi găsi în cartea ...Şi adevărul vă va elibera, vol. 2, de David Icke.